Ocluzia dentară descrie modul în care dinții superiori și inferiori se întâlnesc la închiderea gurii, fiind fundamentul funcției masticatorii și al sănătății articulare.
Ocluzia dentară reprezintă relația de contact dintre dinții maxilari și mandibulari. Ocluzia normală presupune contact simultan bilateral, ghidaj canin în lateralitate și ghidaj inciziv în propulsie, fără interferențe.
Disfuncțiile ocluzale pot cauza: uzură dentară prematură, fracturi ale dinților și restaurărilor, disfuncție temporo-mandibulară, dureri musculare și cefalee. Bruxismul este frecvent asociat cu probleme ocluzale.
Analiza ocluziei include: examinarea cu hârtie de articulare, T-Scan digital, montarea modelelor pe articulator și analiza cefalometrică. Ajustarea ocluzală selectivă elimină contactele premature și interferențele.
Pentru clinici, verificarea ocluziei după orice restaurare protetică sau obturație este obligatorie. Înregistrarea ocluziei pre- și post-tratament este bună practică de documentare.
Ajustare ocluzală selectivă după cimentarea unei coroane cu contact prematur
Analiză ocluzală completă cu T-Scan la un pacient cu ATM și bruxism
Echilibrare ocluzală post-ortodontică pentru stabilizarea rezultatului
